Pe care tatăl meu mi l-a lăsat
Şi mai aveam la mine-n sat o mândră în pridvor,
Aveam pe mândra mândrelor din sat.
Ogorul meu şi mândra mea
Doar Dumnezeu le poate lua,
Dar El ştie că eu singur nu pot să rămân,
Că şi Dumnezeu e tot român.
Ţara mea şi mândra mea...,
Amândouă laolaltă să-mi trăiască
Şi mă rog lui Dumnezeu aşa:
Eu să mor, dar să-mi trăiască
Ţara mea şi mândra mea.
Multe ţări or fi pe lume, dar eu nu le ştiu
Bune mândre-or fi peste hotar,
Noi am fost şi-aici vom fi din tată până-n fiu
Şi-am iubit o fată de plugar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu