joi, 29 noiembrie 2007

Aveam şi eu la mine-n sat un petic de ogor

Pe care tatăl meu mi l-a lăsat

Şi mai aveam la mine-n sat o mândră în pridvor,

Aveam pe mândra mândrelor din sat.


Ogorul meu şi mândra mea

Doar Dumnezeu le poate lua,

Dar El ştie că eu singur nu pot să rămân,

Că şi Dumnezeu e tot român.


Ţara mea şi mândra mea...,

Amândouă laolaltă să-mi trăiască

Şi mă rog lui Dumnezeu aşa:

Eu să mor, dar să-mi trăiască

Ţara mea şi mândra mea.


Multe ţări or fi pe lume, dar eu nu le ştiu

Bune mândre-or fi peste hotar,

Noi am fost şi-aici vom fi din tată până-n fiu

Şi-am iubit o fată de plugar.

Niciun comentariu: