3-4 noiembrie 2007..., festival de FOLK la Bucureşti. Au venit doi exploratori la mine şi m-au rugat să-i însoţesc. Nu i-am putut refuza, mai ales că şi pentru mine ghitara e o adevarată boală. Aşa că am luat şi eu mirificul instrument cu şase coarde din cui şi am purces la festival.
E adevărat că nu am putut cânta cu ei, concursul fiind destinat elevilor, dar cum nu cu multe luni în urmă am pus împreună cu cei doi bazele unei trupe folk-rock pe care am numit-o nu în mod întamplător Floare de Crin, pentru a simţi mai bine atmosfera am găsit că ghitara se putea dovedi un accesoriu minunat. Şi într-adevăr, aşa a şi fost. În pauzele dintre secţiunile de concurs şi până în momentul decernării premiilor, atât în sala de spectacole, cât şi pe holul Palatului Copiilor a avut loc un adevărat regal de ghitară. Aş putea spune ca o aşa mare densitate de ghitarişti pe metrul pătrat nu am mai văzut de ani de zile. S-a cantat de către mici şi de către mari, de către toată lumea, de la cântece de munte până la rock de cea mai bună calitate.
La gală, exploratorilor mei care au cântat sub numele Sens Unic, li s-a acordat Premiul Special al Juriului pentru ORIGINALITATE. M-am simţit atât de mândru de ei în momentul decernării premiilor încât am scos un strigăt de bucurie. După gală am primit felicitări de la mari nume ale folkului romanesc - Maria Gheorghiu, Mircea Vintilă, Eugen Cristea.
Ne-am întors acasă pe o ploaie torenţială, dar cu sufletul vibrând de bucuria premiului pe care-l aduceam cu noi.
Emoţia amintirii clipelor de festival s-a transformat curând într-una de toamnă, pentru că mai nou ne-a fost dat să vedem cum multă lume vrea să ne asculte. La puţin timp, pe 11 noiembrie, am dat un concert al nostru, IN MEMORIAM Iuliu Merca, Vali Sterian, Teo Peter, Emil Laghia, Laura Stoica, Adrian Pintea, Florian Moţu Pitiş..., nume tare dragi nouă, un concert căruia ne-am gândit să-i dam şi un nume: Crâmpeie de timp sub culorile toamnei...
Am cântat pentru TOAMNA care s-a aşternut peste noi ca o părere învăluindu-ne suav şi tandru în parfumul ei de culori..., cu nostalgia unei amintiri. Da..., cântam şi gândurile ne purtau spre toţi aceia care AU FOST, SUNT şi VOR MAI FI..., cântam pentru nebunia misterului strugurilor copţi, pentru focul DRAGOSTEI care ne mistuie sufletele.
Vom mai cânta şi pentru albele zăpezi care se vor aşterne curând....
Aveam şi eu la mine-n sat un petic de ogor
