Daca

Daca ai reusit vreodata
sa simti ca te topesti pe rugul iubirii,
Daca ai sorbit cu voluptate
din cupa amara a suferintei,
Cu privirea senina indreptata
spre steaua singuratatii,

Daca ti-ai simtit sufletul mistuit
de un dor nemarginit
care sa nu poata fi stins de nimeni
cu toate apele marii...

Daca,
nepasator in fata sarutului mortii ne-nduratoare,
mai ai puterea de a visa,
Zambeste, prietene!

Ai invatat ca in viata nimic nu e in zadar.

De undeva, din stele,
iti va fi dat sa privesti
cum peste ani amintirea ta
va renaste din propria-i cenusa
la fel ca Pasarea Phoenix...

Gata trag cortina spectacolul nostru s-a sfarsit [...].

V-am aratat pestisorul japonez din acvariu meditand la soarta avioanelor de tip supersonic,

Am facut intre versuri si cateva salturi mortale,
dar nu le-ati vazut..

Am adus cateodata pe scena capra, fonograful, broasca blajina
si inimile noastre ...

Va rugam, indreptati-va acum spre casele voastre.

In lume e-o veselie mare si ploua,
ploua mereu...

Casa noastra e numai un turn de hartie subtire...

Plecati.

In stagiunea viitoare va vom arata si cateva mostre de coarne de diavol.

Tuturora, salut.

In MUNTE se intra ca intr-o catedrala, unde nu intri pentru a cuceri credinta, ci pentru a te regasi pe tine insuti.

Marcian Bleahu

Poezia vietii mele este MUNTELE ; restul nu e decat proza.

Guido Rey

am să urc muntele şi astăzi
am obosit deja
dar nu am altă şansă
drumul meu e marcat cu semnul muntelui
si trebuie
cu orice preţ
să urmăresc semnul
altfel, mi-e teamă să nu mă rătăcesc
să nu cumva să cred
că valul este munte
şi să ajung la mare

hotărât, nu!
nu am voie să greşesc semnul
nu ştiu să înot
şi m-aş îneca în nisipul fierbinte
mi-aş încâlci mâinile şi picioarele printre alge
şi mi-aş prinde părul într-o epavă

prefer să urc muntele
şi astăzi
şi mâine
şi dacă într-o bună zi
voi ajunge sus
acolo sus
poate voi invăţa

să zbor.

Doina Vilceanu

Numai pe tine te am trecatorul meu trup
si totusi
flori albe si rosii, eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea strimt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
Pamintule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei naprasnice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!

Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sint,
pamintule sfint.

Cind as iubi,
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vinjoase, salbatice brate fierbinti,
spre cer
sa-l cuprind
mijlocul sa-i fring,
sa-i sarut sclipitoarele stele.


Cind as uri,
as zdrobi sub picioarele mele de stinca
bieti sori
calatori
si poate-as zimbi.

Dar numai pe tine te am trecatorul meu trup.

Lucian Blaga

Din strasina curat-a vesniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult si sufletul isi zice:

Eu am crescut hranit de taina lumii
si drumul meu il tine soarta-n palme,
nemarginirea sarutatu-m-a pe frunte
si-n pieptu-mi larg
credinta mea o sorb puternica din soare.

Din strasina curat-a vesniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult si sufletul se intreaba:

Dar muntii – unde-s? Muntii,
pe cari sa-i mut din cale cu credinta mea?

Nu-i vad,
ii vreau, ii strig si – nu-s!

Lucian Blaga