Daca ai reusit vreodatasa simti ca te topesti pe rugul iubirii,
Daca ai sorbit cu voluptate
din cupa amara a suferintei,
Cu privirea senina indreptata
spre steaua singuratatii,
Daca ti-ai simtit sufletul mistuit
de un dor nemarginit
care sa nu poata fi stins de nimeni
cu toate apele marii...
Daca,
nepasator in fata sarutului mortii ne-nduratoare,
mai ai puterea de a visa,
Zambeste, prietene!
Ai invatat ca in viata nimic nu e in zadar.
De undeva, din stele,
iti va fi dat sa privesti
cum peste ani amintirea ta
va renaste din propria-i cenusa
la fel ca Pasarea Phoenix...
2 comentarii:
Salve !
Mie-mi place şi marea, numai mizeria pe care o fac oamenii acolo nu-mi place!
Chestie valabilă de altfel peste tot în România, la munte cu precădere!
Din păcate pentru noi cei care ne vrem civilizaţi şi înotăm contra curentului inculturii şi vulgarităţii!
Trimiteți un comentariu