luni, 6 august 2007

Numai pe tine te am trecatorul meu trup
si totusi
flori albe si rosii, eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea strimt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
Pamintule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei naprasnice inimi,
prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc,
fii amfora eului meu indaratnic!

Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sint,
pamintule sfint.

Cind as iubi,
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vinjoase, salbatice brate fierbinti,
spre cer
sa-l cuprind
mijlocul sa-i fring,
sa-i sarut sclipitoarele stele.


Cind as uri,
as zdrobi sub picioarele mele de stinca
bieti sori
calatori
si poate-as zimbi.

Dar numai pe tine te am trecatorul meu trup.

Lucian Blaga

2 comentarii:

Tigrutza spunea...

Poate marea este facuta pentru a uita de tine, de sufletul tau, pe cand muntele este facut pentru a-ti aminti totul, pentru a te regasi, pentru a plange in voie sau pentru a rade cu toata inima... Daca am asemui muntele cu o putere de nezdruncinat, nu am reusi niciodata cu ajutorul vointei sa-l mutam din loc.... si totusi, cand vrei, totul dispare din fata ta, chiar si muntele. Si atunci ar ramane doar visul tau pe care il vezi la orizont, iar faptul ca muntele a disparut din calea ta, ti-ar da puterea sa continui, sa-ti urmezi visul, dorinta, idealul... Exista ceva mai presus de vointa? Nu intotdeauna se spune, daca vrei sa faci ceva, poti? In definitiv, noi suntem una cu pamantul, cu cerul, cu muntele si padurile, doar ca nu toti realizam, nu toti vedem.... Poate vazul este cel mai putin dezvoltat simt al nostru... Muntele... acum il vezi, acum dispare... Depinde cum privesti, depinde ce-ti doresti...

Anonim spunea...

sunt frumoase pozele ;) marfa rau